Așa cum s-a întâmplat cu toate celelalte manifestări ale socialismului real, și literatura anilor 1950 a avut parte, în ultimele decenii mai ales, de receptări care provin din discursul hegemonic anticomunist.
Citirile ancorate în feminismul de stânga ale acestei literaturi au fost sistematic descurajate în mediul nostru cultural.
Astfel, aproape nici o critică bazată pe premise feminist-socialiste care să permită o valorificare politică actuală și revoluționară a acestei literaturi nu a putut să se dezvolte.
Reprezentările literare ale relației dintre transformarea producției și reconfigurarea sistemului de gen; ale muncii domestice ca muncă indispensabilă capitalismului; ale producției literare, adică ale scrisului însuși, atunci când este vorba despre literatura anilor 1950, semnată mai ales de autoare socialiste – toate au rămas, în mare parte, nediscutate.
Discursul hegemonic anticomunist a căutat să ne convingă că nu avem dreptul să analizăm, să criticăm și să revendicăm literatura socialistă din perspective feministe de stânga, la fel cum nu avem voie, în general, să ne gândim la trecut altfel decât ne prescriu structurile dominante ale educației (neo)liberale.
Și, cu toate că recent a început să fie recunoscută activitatea scriitoarelor din socialism, această recunoaștere aparține unui cadru de înțelegere tot liberal: acela al „literaturii scrise de femei”.
Acest cadru dorește să fie considerat feminist, dar el este în realitate construit în jurul categoriei universalizante și esențializante a genului, ignorând sau diminuând importanța apartenenței de clasă și a felului cum se reflectă ea în literatura autoarelor, dar și existența sau inexistența unei mize politice cu potențial larg eliberator a literaturii scrise de femei pe care vrea s-o recupereze.
Filtrul „literaturii scrise de femei” convine astfel discursului hegemonic anticomunist și privilegiază în fapt literatura reacționară. Se vorbește, de exemplu, deseori despre valoarea scrierilor Danei Dumitriu sau ale Ioanei Postelnicu, dar se trece sub tăcere proza semnată în anii 1950 de Cella Serghi sau Lucia Demetrius, considerată de propagandă și, deci, fără valoare.
De aceea vă propunem să participați la un atelier unde vom aborda literatura socialistă din perspective care contestă direcțiile de interpretare cu care ne-am obișnuit. Vă propunem să creăm împreună un nou loc al cunoașterii din care să receptăm critic această literatură.
Desfășurat sub forma unui cerc de lectură cu 8 întâlniri, atelierul va fi un spațiu de discuție despre reprezentarea literară a muncii femeilor în prima parte a comunismului românesc, fie că este vorba despre munca domestică, de îngrijire, munca fizică sau intelectuală, din prima perioadă a regimului socialist.
Vom porni de la texte (poezie și proză) semnate de scriitoare, precum: Cella Serghi, Lucia Demetrius, Veronica Porumbacu, dar și de scriitori, precum: Marin Preda și alții, și vom compara reprezentările muncii identificate aici cu cele descoperite în literatura contemporană românească și internațională, în texte semnate de: Antonella Lerca, Nicoleta Vișan, Medeea Iancu, teatru-spălătorie, respectiv Edouard Louis, Annie Ernaux etc.
Atelierul este coordonat de Laura Sandu și va fi facilitat de mai multe membre ale echipei proiectului „Literatura și munca. Povești cu femei la lucru”.
Discuțiile vor fi înregistrate, iar participarea la cele opt întâlniri va fi remunerată cu suma totală de 400 de RON, pentru fiecare participantx.
Atelierul se adresează studentxlor, celor înscrisx în programe de master sau doctorat, dar și cercetătorxlor independentx care manifestă un interes față de această temă. Întâlnirile încep la jumătatea lui aprilie 2024 și au loc săptămânal, sâmbăta, între orele 11 30 și 13 30.
Dacă doriți să participați, vă rugăm să completați până la data de 7 aprilie 2024 formularul de aici: https://forms.gle/5S5U8aYcsJzMHb5o9
Sunt disponibile 10 locuri, iar rezultatele selecției vor fi comunicate pe 10 aprilie.
*Atelierul este în cadrul programului „Literatura și munca. Povești cu femei la lucru”(2024-2025), derulat de Asociația Quantic și cofinanțat de AFCN
Ecaterina Arbore 
Leave a comment